Iaşiul în Modernitate

Iaşiul în Modernitate

Iaşiul îşi omagiază eroii şi trăieşte din trecut”, îmi declara recent un înalt oficial local. “Iaşiul trebuie să trăiască în prezent şi să-şi contruiască viitorul, care este unul al dezvoltării economice, al atragerii investitorilor, al parcurilor tehnologice şi al locurilor de muncă, al bunăstării locuitorilor săi.” Este Iaşiul arhaic şi abătut, aşa cum părea în anii ’90, pierdut în meandrele economiei capitaliste? Acum, categoric NU!

N-am mai fost la Iaşi din 2010. Am avut o surpriză de proporţii zilele trecute când am revăzut oraşul. Evident că ştiu multe din cărţi, din vizitele anterioare, din poveşti de la colegi (eminenţi IT-işti), prieteni şi familie (fiul meu a lucrat la Microsoft în Seattle cu mulţi tineri din Iaşi, de care profesorii lor trebuie să fie mândri). Oraşul este un centru cultural, religios, universitar, chiar şi… politic (a dat mulţi miniştri în ultimele guverne). Citesc scriitori ieşeni (Dan Lungu) şi ne încântă tinerele talente în mass-media (radio, TV etc.) la nivel naţional.

Dar Iaşiul, centru economic? Multă lume deplânge faimoasa platformă industrială a oraşului, iar un minstru PNL, ales al Iaşiului, lansează “reindustrializarea României” probabil impresionat de soarta industriei socialiste. A fost industrie sau fabrici de locuri de muncă subvenţionate masiv de stat? Probabil o discuţie pe fond cu altă ocazie.

Mi s-a părut că industria ieşeană renaşte în termeni moderni, nu arhaici, în termeni calitativi, nu cantitativi, în termeni de eficienţă şi productivitate, nu numai locuri de muncă. Tehnologii de vârf domină industria ieşeană şi sunt campioni la export (cred că exporturile sunt mai mari decât pe vremea “platformei industriale”). Firme americane şi europene şi-au stabilit centru zonal (Hub-ul) la Iaşi, inclusiv cu schimbare de “ecartament” pentru Rusia şi Ukraina. O serie de antreprenori români, tineri sau mai în vârstă, au realizări de referinţă în diverse sectoare (sănătate, industria alimentară etc.).

Și nu numai industria creşte. Serviciile, de asemenea. Infrastructura oraşului este în mare măsură refăcută şi modernizată. Căi noi de acces şi fluidizare a traficului. Utilităţile îmbunătăţite (una dintre cele mai puterice companii de alimentare cu apă). Locuri noi de agrement. Hoteluri noi. Și restaurantele cu tradiţie culinară locală (tochitură, sarmale, papanaşi, plăcintă poale’n brâu şi multe altele).

Mult aşteptatul aeroport, modernizat şi mărit, se pare că este în linie dreaptă. Ieşenii şi locuitorii Moldovei (de sus) au rude în Europa pe care vor să le viziteze mai des. Prima cursă la Roma a fost vândută cu mult înainte, iar la zborul de Londra nu se mai găsesc bilete! Legătură directă cu Europa.

Oraşul este mai viu, mai colorat, mai frumos. Oamenii mai relaxaţi, mai moderni, mai mândri de oraşul lor. Noua stradă pietonală pune în valoare mai bine monumentele istorice şi religioase (inclusiv Mitropolia), cu clădirile adminstrative (Palatul Roznovanu este sediul Primăriei) şi cu “monumentele” moderne.

“Avem realizări cu care nu suntem obişnuiţi”, spune un coleg ieşean. “Palatul Culturii consolidat şi renovat 95%, cum nu a fost de decenii, Filarmonica Moldova reconstruită pe jumătate, Teatrul Naţional refăcut integral (o bijuterie!), Biserica Trei Ierarhi a scăpat de schele după 20 ani şi arată impresionant, au început concertele în aer liber ale Operei Naţionale, stagiuni cu piese de teatru noi, săli de teatru pline până la refuz, străzile de promenadă cu tentă veche prind contur şi creează o atmosferă boemă, aşa cum şi este acest oraş…”

Am fost impresionat de combinaţia arhitectonică şi comercială realizată pe esplanada Palatului Culturii – Mall-ul Palas, teatrul de vară, locuri de promenadă şi joacă, spaţii comerciale, clădiri de birouri, restaurante și chiar străzi – într-o armonie perfectă. Reconfortant peisaj a două lumi minunate – una veche, strălucitoare, cu cea nouă, modernă şi funcţională. Iaşiul a trecut testul de modernitate. Nu ştii dacă aici eşti la Iaşi sau la Lyon (comparaţia îmi aparţine, deşi unii ar putea s-o considere exagerată).

Poate şi mai important, în Iaşi domneşte un spirit nou, optimist, de “yes, we can”, un spirit de realizatori şi învingători. Administraţie locală viguroasă şi dinamică, oameni de cultură şi educaţie care au ieşit la lumină, întreprinzători cu imaginaţie şi curaj, ingineri, tehnicieni şi muncitori mai încrezători în locurile natale, tineri, studenţi şi elevi moderni şi emancipaţi. Mă simt parte din acest spirit şi mă bucur că am avut această experienţă. Vă recomand să o împărtăşiţi!

Mișu Negrițoiu