Trei argumente “Fierbinți” pentru un plan de adoptare a Euro


Aș vrea să încep cu un mea culpa pentru eroarea de natură istorică din articolul anterior (cea mai veche universitate din România este de fapt la Iași) și pentru trimiterile folosite care i-au determinat pe unii să creadă că a fost un atac la persoană (de ex. Adevărul). Departe de intenția mea și mi-ar părea rău să pierdem oportunitatea unei dezbateri constructive, atât de necesară în societatea noastră, printre senzaționalul unui „duel” în public (cf. ProTV).

Îl prețuiesc prea mult pe Guvernatorul BNR ca să nu fiu mâhnit de o asemenea interpretare.  Atât personal, cât și instituțional, ne cunoaștem de mulți ani, am fost foarte apropiați și am colaborat în perioade dificile pentru România. Ne-am înțeles totdeauna fără prea multe vorbe. Eu țin la Guvernator în cel mai pur stil românesc (expresia este mai mult folosită la țară), la fel cum amândoi ținem la tradițiile și obiceiurile românești, populare. Probabil de aceea ne-am referit și unul și celalalt la episodul “Las Fierbinți”, un mediu pe care-l simțim și îl înțelegem.

Am fost întotdeauna solidari cu semenii noștri români, iar atunci când avem diferențe de opinii este mai degrabă despre „cum” și nu „ce” trebuie făcut. Independența opiniilor noastre este și consecința perspectivelor poziției fiecăruia, în sectorul public sau cel privat, și este chiar necesară pentru a ne putea îndeplini rolul și misiunea în economie sau în societate. Democrația înseamnă încurajarea și respectarea diferenței de opinii, iar economia de piață presupune o multitudine de decizii, uneori contrare (altfel nu ar funcționa piețele). Acestea sunt valorile pe care le-am transmis copiilor, studenților și colaboratorilor mei:  gândiți independent, participați la viața comunității, comunicați activ și argumentat, fiți creativi și inovativi. Numai așa putem progresa.

 

BNR a fost și este cea mai puternică instituție publică din România și cred că are capacitatea și competența să lanseze un proiect național, precum adoptarea Euro, chiar cu un orizont de 10 ani. Adoptarea Euro este pilonul care lipsește din edificiul de integrarea europeană al României. Acest proiect poate să constituie motorul dezvoltării sustenabile și modernizării economiei, tocmai prin constrângerile pe care le impune (cursul fix și implicit nivelul prețurilor de export). Aș continua dezbaterea în această privință, invocând trei argumente pentru care un plan de adoptare a Euro este important:

(1) Fixarea unui termen te forțează să-ți faci un plan. Este mai puțin important dacă ne propunem 2018 sau 2023 și contează mai mult să ne angajăm la un termen, oricare ar fi (într-un orizont predictibil). Având un termen, poți crea etape intermediare concrete pe care trebuie să le atingi în drumul către final. Aceste etape intermediare sunt ceea ce România are nevoie pentru a finaliza transformarea într-o economie puternică și sustenabilă. Așteptarea fără termen este o resemnare (ce înseamnă că 100% din români să fie „pregătiți”)? Sunt convins, însă, că românii vor beneficia atunci când țara are instituții și o economie puternică.

(2) Economia României este deja „euroizată”. Aproape 40% din depozite și peste 60% din creditele bancare sunt în Euro, din care peste 90% din creditele ipotecare ale populației. Veniturile companiilor, dar mai ales ale populației, sunt implicit legate de Euro. Românii se uită mai mult decât alte țări la cursul de schimb pentru că de asta depinde capacitatea lor de a-și plăti datoriile (spre deosebire de România, în Polonia mai puțin de 20% din credite sunt în Euro). Am îndoieli că economia  poate reveni într-un timp rezonabil la credite preponderent în lei. S-ar putea să fie mai ușor și mai rapid plata veniturilor în Euro. În plus, efectele adoptării Euro sunt deja internalizate în bună măsură, atât prin practica prețurilor reale în Euro (mai ales la imobiliare), cât și prin politica cursului de schimb (de facto „Ëuro shadow”, adică indexat informal la Euro).

(3) Exporturile României sunt deja ancorate în zona Euro. Din 1989, PIB-ul a crescut de peste 4 ori, iar exporturile de peste 10 ori, reprezentând azi peste 35% din PIB. Atât producția industrială, cât și exporturile sunt dominate de societăți multinaționale europene, care multe mențin dublă contabilitate – atât în RON, cât și în Euro. Schimbarea monedei nu ar fi decât un proces tehnic, fără un impact de fond pe recalcularea costurilor sau a prețurilor. Prețurile bunurilor de consum, în majoritate importate, trec, de asemenea, prin Euro. Prețul utilităților, exprimate sau aliniate la prețurile internaționale, sunt deja reflectate în nivelul actual al indexului prețurilor (inflația).

 

Sunt, desigur, argumente puternice  pro și contra adoptării Euro mai devreme, mai târziu, dar nu ad calendas graecas. Există capacitate internă de evaluare a impactului adoptării Euro asupra economiei și societății.

 

12/03/2014 5 Comments română

About the Author

Mișu Negrițoiu

  • Stefan RADOVEANU

    Intârzierea la moneda EURO demonstreaza lipsa de vointa politica, FRICA de competitivitate si innovare !
    Stefan RADOVEANU
    Expert Intelligence économique
    GENEVE

  • Florin Marcu

    bserv ca argumentele se refera la de ce ar fi relativ simplu sa se
    adopte moneda EUR si nu de ce ar fi necesar sa se produca aceasta
    adoptare.

    Desigur, riscul cursului de schimb este intotdeauna un
    argument, dar o rata fixa de schimb poate rezolva aceasta chestiune, asa
    cum s-ar fi putut de altfel proceda in EU de la inceput, in opinia mea,
    ceea ce ar fi impiedicat existenta acestor mecanisme netransparente de
    clearing de la nivelul BCE, pentru ca nu ar fi fost de fapt nevoie de
    BCE.De fapt, intreaga discutie legata de EUR este una politica,
    si nu economica, si are stricta legatura cu centralizarea deciziei
    monetare, iar apoi a celei fiscale, astfel incat sistemul actual sa nu
    colapseze din lipsa unui creditor garantat de ultima instanta.

  • clearhead12

    De acord cu motivele pentru care ar fi bine sa stabilim o data pentru adoptarea euro. Argumentele prezentate pot fi corecte dar nu sunt suficiente. Practic nu vad pe nimeni care sa aduca in discutie competitivitatea firmelor romanesti. Fara competitivitate adoptarea euro, cu toate criteriile cerute, risca sa ne plaseze in situatia Greciei, Portugaliei samd. Firmele romanesti nu fac fata competitiei celor germane, franceze, olandeze samd. Cu toata cresterea exporturilor catre UE riscam sa adoptam euro cu un soc foarte puternic si distructiv. Pana nu adoptam o politica corecta de sprijinire a capitalului autohton, intr-o strategie coerenta de dezvoltare economica structurala, adoptarea euro nu-si are sensul. Prin ce instrumente vedeti posibila echilibrarea eventualelor deficite cata vreme nu am mai avea la indemna devalorizarea, Iar in concurenta cu cei puternici nu avem nici o sansa! Apoi, chiar credeti ca euro, asa cum este conceput acum, are perspective? Nu prea am vazut discutii si incercari de a restructura sistemul pentru a-l face echitabil pentru diversitatea de niveluri de dezvoltare economica. Cei mari nu au nici un interes dar tarile mediteraneene au suferit si mai sufera inca, nu numai datorita propriilor prostii dar si datorita sistemului. Nu vad insa pe nimeni sa provoace o dezbatere publica la nivel UE, nici macar acum cu ocazia alegerilor. Poate ca in paralel cu stabilirea unei tinte ar fi bine de lansat si o dezbatere asupra unei strategii coerente de aliniere in domeniul competitivitatii. Fara asa ceva intrarea in euro e doar o vorba frumoasa.

    • Gheorghe Olah

      Vă felicit pentru idee,domnule Negrițoiu.Așa este,cu cât vom intra mai repede în Zona Euro cu atât se va dezvolta mai repede economia românească. Cuu cât este mai mare concurența cu atât este mai rapidă dezvoltarea economică.
      „Lipsa de competitivitate” a firmelor românești,invocată aici ca argument pentru a amâna intrarea,se datorează intrării noastre recente în zona concurenței. Lupta pentru supraviețuire,inclusiv lupta pentru supraviețuire a persoanelor fizice este cu atât mai aprigă cu cât sunt mai dificile condițiile în care se duce ea,iar fără o luptă „pe viață și pe moarte” nu apare competitivitatea. Istoria tuturor țărilor dezvoltate confirmă acest lucru.(vezi,în acest sens,și lucrarea economistului francez,Michel Albert, Capitalisme contre capitalisme,Edition du Seuil,1991,cap.6,mai ales)
      Până nu adoptăm „o politică corectă de sprijinire a capitalului autohton,într-o strategie de dezvoltare economică structurală”- mai spune vizitatorul blogului- intrarea României în Zona Euro este lipsită de sens. Dar ce înseamnă „o politică corectă de sprijinire a capitalului autohton”? Cum să fie sprijinit? Prin inflație? Și de ce? Dar,oare,cei sprijiniți vor mai învăța vreodată să meargă singuri? Desigur,în condițiile concurenței libere există victime,cei slabi dispar,dau faliment. Dar,oare,nu așa trebuie să fie? Nu este,oare,mai bine așa pentru întreaga economie și pentru întreaga populație? Nu prin victoria celor buni și dispariția celor slabi apare progresul,dezvoltarea și bunăstarea? Vă este,oare,teamă că vor da faliment toate firmele românești? Asta este o absurditate. Dar chiar dacă ar fi așa,se vor naște imediat altele care vor fi,de la bun început, competitive. Firmele românești sunt lipsite de competitivitate (firește,cele care sunt) pentru că nu s-au confruntat practic niciodată cu cu concurența liberă. Nu înveți să înnoți fără să te arunci în apă! (vezi și Gh.Olah,De ce nu este România o țară dezvoltată?,Eikon,2013)
      Cum se va realiza „echilibrarea eventualelor deficite” ale balanței comerciale fără posibila devalorizare a leului?- se mai întreabă cititorul blogului Simplu,la fel ca până acum mai puțin prin devalorizare: prin împrumuturi și prin creșterea competitivității produselor românești datorată concurenței,salariilor mai reduse și,bineînțeles,lipsei de sprijin. Un popor nu poate trăi timp îndelungat peste nivelul productivității muncii sale. Trebuie să acceptăm să trăim la nivelul productivității muncii noastre. Oricum,stimularea exporturilor produselor românești prin devalorizarea leului înseamnă,totodată,scăderea puterii de cumpărare a unității monetare și,deci,scăderea puterii de cumpărare a veniturilor („mari”) ale populației.
      Cititorul propunerii dumneavoastră,domnule Negrițoiu,nu are încredere în perspectivele monedei euro. De ce? Pentru că euro nu-i „echitabil pentru diversitatea (actuală- Gh.Olah) de nivele de dezvoltare economică” din Uniunea Europeană. Dar,oare,de unde știe? Mă întreb cum a măsurat „echitatea monedei euro” pentru un nivel sau altul de dezvoltare. Oare când a fost introdus leul ca monedă națională el a fost perfect echitabil pentru toate regiunile României de atunci sau a României de după Marea Unire? Și oare de unde știe că „țările mediteraniene au suferit și suferă încă și datorită sistemului” (a sistemului euro,desigur)? Oare cum a stabilit acest lucru? Eu nu cred în povești. Țările mediteraniene suferă în primul rând datorită prostiei lor sau,mai bine-zis, datorită practicilor inflaționiste,aproape permanente,datorită corupției și delapidării banului public (vezi cazul Greciei,al Franței,Spaniei,Italiei etc.,datorită condițiilor concurențiale precare generate de fenomenele anterioare ș.a.m.d. Nu amânarea intrării noastre în Zona Euro este soluția ci intrarea cât mai rapidă în această zonă. Oricum,nu vom fi niciodată suficient de pregătiți decât,poate,după ce vom intra. Și nici atunci toți.

  • Promovati cu mai multa forta de penetrare aceste principii absolut indispensabile oricarei structure micro sau macro-financiara. BRAVO, Domnule Ministru!