Aș vrea să încep cu un mea culpa pentru eroarea de natură istorică din articolul anterior (cea mai veche universitate din România este de fapt la Iași) și pentru trimiterile folosite care i-au determinat pe unii să creadă că a fost un atac la persoană (de ex. Adevărul). Departe de intenția mea și mi-ar părea rău să pierdem oportunitatea unei dezbateri constructive, atât de necesară în societatea noastră, printre senzaționalul unui „duel” în public (cf. ProTV).
Îl prețuiesc prea mult pe Guvernatorul BNR ca să nu fiu mâhnit de o asemenea interpretare. Atât personal, cât și instituțional, ne cunoaștem de mulți ani, am fost foarte apropiați și am colaborat în perioade dificile pentru România. Ne-am înțeles totdeauna fără prea multe vorbe. Eu țin la Guvernator în cel mai pur stil românesc (expresia este mai mult folosită la țară), la fel cum amândoi ținem la tradițiile și obiceiurile românești, populare. Probabil de aceea ne-am referit și unul și celalalt la episodul “Las Fierbinți”, un mediu pe care-l simțim și îl înțelegem.
Am fost întotdeauna solidari cu semenii noștri români, iar atunci când avem diferențe de opinii este mai degrabă despre „cum” și nu „ce” trebuie făcut. Independența opiniilor noastre este și consecința perspectivelor poziției fiecăruia, în sectorul public sau cel privat, și este chiar necesară pentru a ne putea îndeplini rolul și misiunea în economie sau în societate. Democrația înseamnă încurajarea și respectarea diferenței de opinii, iar economia de piață presupune o multitudine de decizii, uneori contrare (altfel nu ar funcționa piețele). Acestea sunt valorile pe care le-am transmis copiilor, studenților și colaboratorilor mei: gândiți independent, participați la viața comunității, comunicați activ și argumentat, fiți creativi și inovativi. Numai așa putem progresa.
BNR a fost și este cea mai puternică instituție publică din România și cred că are capacitatea și competența să lanseze un proiect național, precum adoptarea Euro, chiar cu un orizont de 10 ani. Adoptarea Euro este pilonul care lipsește din edificiul de integrarea europeană al României. Acest proiect poate să constituie motorul dezvoltării sustenabile și modernizării economiei, tocmai prin constrângerile pe care le impune (cursul fix și implicit nivelul prețurilor de export). Aș continua dezbaterea în această privință, invocând trei argumente pentru care un plan de adoptare a Euro este important:
(1) Fixarea unui termen te forțează să-ți faci un plan. Este mai puțin important dacă ne propunem 2018 sau 2023 și contează mai mult să ne angajăm la un termen, oricare ar fi (într-un orizont predictibil). Având un termen, poți crea etape intermediare concrete pe care trebuie să le atingi în drumul către final. Aceste etape intermediare sunt ceea ce România are nevoie pentru a finaliza transformarea într-o economie puternică și sustenabilă. Așteptarea fără termen este o resemnare (ce înseamnă că 100% din români să fie „pregătiți”)? Sunt convins, însă, că românii vor beneficia atunci când țara are instituții și o economie puternică.
(2) Economia României este deja „euroizată”. Aproape 40% din depozite și peste 60% din creditele bancare sunt în Euro, din care peste 90% din creditele ipotecare ale populației. Veniturile companiilor, dar mai ales ale populației, sunt implicit legate de Euro. Românii se uită mai mult decât alte țări la cursul de schimb pentru că de asta depinde capacitatea lor de a-și plăti datoriile (spre deosebire de România, în Polonia mai puțin de 20% din credite sunt în Euro). Am îndoieli că economia poate reveni într-un timp rezonabil la credite preponderent în lei. S-ar putea să fie mai ușor și mai rapid plata veniturilor în Euro. În plus, efectele adoptării Euro sunt deja internalizate în bună măsură, atât prin practica prețurilor reale în Euro (mai ales la imobiliare), cât și prin politica cursului de schimb (de facto „Ëuro shadow”, adică indexat informal la Euro).
(3) Exporturile României sunt deja ancorate în zona Euro. Din 1989, PIB-ul a crescut de peste 4 ori, iar exporturile de peste 10 ori, reprezentând azi peste 35% din PIB. Atât producția industrială, cât și exporturile sunt dominate de societăți multinaționale europene, care multe mențin dublă contabilitate – atât în RON, cât și în Euro. Schimbarea monedei nu ar fi decât un proces tehnic, fără un impact de fond pe recalcularea costurilor sau a prețurilor. Prețurile bunurilor de consum, în majoritate importate, trec, de asemenea, prin Euro. Prețul utilităților, exprimate sau aliniate la prețurile internaționale, sunt deja reflectate în nivelul actual al indexului prețurilor (inflația).
Sunt, desigur, argumente puternice pro și contra adoptării Euro mai devreme, mai târziu, dar nu ad calendas graecas. Există capacitate internă de evaluare a impactului adoptării Euro asupra economiei și societății.