Naționalismul de vitrină alungă România din calea dezvoltării durabile

Spiritul primar agresiv își face loc tot mai mult în așa zisa politică de stânga românească. Incultura a devenit o virtute, cititul și educația o pierdere de timp, dialogul economic, social sau politic o instituție prăfuită, diplomația în relațiile interne și internaționale perimată, iar românismul verde o mândrie națională. Și asta într-o perioadă când avem tot mai mulți oameni educați, în țară și în străinătate, o capacitate mult sporită în înțelegerea lumii și a mișcărilor geostrategice, avem entități economice private, cu capital românesc și străin, tot mai puternice, și o economie de piață funcțională, în continuă maturizare. Și avem peste 10 ani de apartenență la Uniunea Europeană, integrați într-o piață unică europeană. 
 
Pare, din nou, că nu mai avem măsura, decența sau buna cuviință venite din istoria poporului român. Din nou, ca în timpul comunismului, indivizi agresivi și needucați alungă oamenii capabili și devotați din politica și din economia României. Din nou propaganda și discursurile sforăitoare ne arată cum albul este negru și negrul este alb. Hoțul striga “hoții”… Activiști mărunți, îmbuibați prin învârteli locale, care au ajuns printr-un concurs de împrejurări nefericite lideri politici naționali cu putere de decizie, își varsă năduful frustrării lor de provinciali marginalizați pe toți și pe toate. “Consilieri” cu o spoială teoretică, pretinși economiști sau profesorași universitari, emit teorii fantasmagorice, uneori cu expresii anglo-saxone, să pară mai capitaliști, și inspiră măsuri de politică economică “spre binele românilor” (!?) ce frizează bunul simț. 

Legendarul meșter Manole a construit cât a putut, acum este rândul altora să demoleze. Ciobanul mioritic se retrage resemnat, pe fondul uneltirilor vrăjmașe ale patrioților improvizați. Să ne fi părăsit oare și norocul stelar care a ajutat poporul român în momentele de cumpăna, ce au dat România mare și, de ce nu, puternică? Să risipim șansa noastră istorică, de a ieși din marginalizare și provincialism? Cum să asistăm împăcați la deteriorarea accelerată a construcției durabile a civilizației și bunăstării noastre? Idei anacronice și extremiste, care în anii ‘90 erau menționate doar izolat, în șoaptă sau în reviste mai exotice , au ajuns acum politică de stat!

Am făcut parte din primele echipe de pionierat în anii de trecere de la comunism la capitalism și de la o economie de comandă la economia de piață. A trebuit să întelegem fundamentele economiilor moderne și prospere. Am învățat că una dintre resursele fundamentale ale transformării și dezvoltării economiei o reprezentau investițiile străine directe, prin aportul financiar, tehnologic și locuri de muncă. Am fundamentat și am contribuit la construcția cadrului legislativ și instituțional al atragerii investițiilor străine directe și a asistenței economice din străinătate. Am alergat după investitori străini, care să ofere produse și servicii noi consumatorilor români, să modernizeze industria în transformare și să creeze noi locuri de muncă. În timp ce unii lideri de azi, ca sa facă averi, deschideau cârciumi prin satele din Olt și Teleorman și strângeau bancnote mototolite în pungi de plastic.

În ciuda contextului internațional extrem de competitiv am reușit, cu efort și migală, să convingem că suntem parteneri de nădejde și pe termen lung, astfel că fluxurile de investiții directe au crescut permanent, culminând cu niveluri record după aderarea României la Uniunea Europeană (2007-2008). Prin contribuția majoritară a societăților multinaționale și transferul de tehnologii moderne, economia României s-a dezvoltat tot mai mult și a devenit tot mai competitivă. Produsul Intern Brut al României a crescut de peste 5 ori, iar exporturile de peste 10 ori față de anii de glorie ai economiei centralizate și cu folosirea completă a forței de muncă. S-a format o clasă nouă de profesioniști români, competitivi și internaționali. Orizontul românilor a depășit cu mult frontierele țării. Statul național este unul politic, cultural și …fiscal, dar piețele produselor și serviciilor precum și cele financiare sunt europene și globale. Bunăstarea nu mai poate fi construită numai în spațiul strict național, în contextul tehnologiilor moderne.

Politicieni mai conștiincioși și mai conștienți de nevoile de dezvoltare și stabilitate ale țării au lucrat cu diplomație și tact, în urmă cu 15-20 ani, la procesul fundamental de aliniere la acquis-urile europene și aderarea la Uniunea Europeană, proces care a stimulat și mai mult dezvoltarea economică a României pe baze structurale fundamentale. Așa am ajuns o economie și o țară respectate, prin oameni de stat responsabili, care își cunoșteau locul în țară și în lume. Dar indivizi fără nicio experiență și înțelegere calcă în picioare legile scrise și nescrise ale democrației și economiei de piață și riscă să scoată România din rândul țărilor moderne. Investițiile străine au ales România pentru evoluția sa în direcția lumii occidentale, pentru instituirea statului de drept, a democrației și a economiei de piață funcționale. Dar și pentru garanțiile formale, oferite de statul român prin tratatele internaționale.   

Capitalismul nu se învață și nu construiește peste noapte, la fel nici democrația sau statul de drept. Îți trebuie ani mulți, generații și consecvență, dar mai ales educație, transfer de valori, norme, proceduri și instituții din țări cu sute de ani de experiență neîntreruptă. Iar Uniunea Europeană este un cadru ideal pentru asta. Trebuie să ne dezvoltăm competențele profesionale și instituționale, economice și politice, pentru a fi recunoscuți și apreciați în rândul țărilor dezvoltate. Egalitatea juridică nu aduce după sine egalitatea economică, ci ne oferă șansa să atingem dezideratele dezvoltării economice și bunăstării sociale prin asistență financiara, investiții și puterea exemplului.

Foto Casa de mahala – Strada Halmeu de Mihai Petre. Licentiat sub CC BY-NC-SA 4.0.