Spiritul
primar agresiv își face loc tot mai mult în așa zisa politică de stânga
românească. Incultura a devenit o virtute, cititul și educația o pierdere de
timp, dialogul economic, social sau politic o instituție prăfuită, diplomația
în relațiile interne și internaționale perimată, iar românismul verde o mândrie
națională. Și asta într-o perioadă când avem tot mai mulți oameni educați, în
țară și în străinătate, o capacitate mult sporită în înțelegerea lumii și a
mișcărilor geostrategice, avem entități economice private, cu capital românesc
și străin, tot mai puternice, și o economie de piață funcțională, în continuă
maturizare. Și avem peste 10 ani de apartenență la Uniunea Europeană, integrați
într-o piață unică europeană.
Pare, din nou, că nu mai avem măsura, decența sau buna cuviință venite din
istoria poporului român. Din nou, ca în timpul comunismului, indivizi agresivi
și needucați alungă oamenii capabili și devotați din politica și din economia
României. Din nou propaganda și discursurile sforăitoare ne arată cum albul
este negru și negrul este alb. Hoțul striga “hoții”… Activiști mărunți,
îmbuibați prin învârteli locale, care au ajuns printr-un concurs de împrejurări
nefericite lideri politici naționali cu putere de decizie, își varsă năduful
frustrării lor de provinciali marginalizați pe toți și pe toate. “Consilieri”
cu o spoială teoretică, pretinși economiști sau profesorași universitari, emit
teorii fantasmagorice, uneori cu expresii anglo-saxone, să pară mai
capitaliști, și inspiră măsuri de politică economică “spre binele românilor”
(!?) ce frizează bunul simț.
Legendarul meșter Manole a construit cât a putut, acum este rândul altora să
demoleze. Ciobanul mioritic se retrage resemnat, pe fondul uneltirilor vrăjmașe
ale patrioților improvizați. Să ne fi părăsit oare și norocul stelar care a
ajutat poporul român în momentele de cumpăna, ce au dat România mare și, de ce
nu, puternică? Să risipim șansa noastră istorică, de a ieși din marginalizare
și provincialism? Cum să asistăm împăcați la deteriorarea accelerată a
construcției durabile a civilizației și bunăstării noastre? Idei anacronice și
extremiste, care în anii ‘90 erau menționate doar izolat, în șoaptă sau în
reviste mai exotice , au ajuns acum politică de stat!
Am făcut parte din primele echipe de pionierat în anii de trecere de la
comunism la capitalism și de la o economie de comandă la economia de piață. A
trebuit să întelegem fundamentele economiilor moderne și prospere. Am învățat
că una dintre resursele fundamentale ale transformării și dezvoltării economiei
o reprezentau investițiile străine directe, prin aportul financiar, tehnologic
și locuri de muncă. Am fundamentat și am contribuit la construcția cadrului
legislativ și instituțional al atragerii investițiilor străine directe și a
asistenței economice din străinătate. Am alergat după investitori străini, care
să ofere produse și servicii noi consumatorilor români, să modernizeze
industria în transformare și să creeze noi locuri de muncă. În timp ce unii
lideri de azi, ca sa facă averi, deschideau cârciumi prin satele din Olt și
Teleorman și strângeau bancnote mototolite în pungi de plastic.
În ciuda contextului internațional extrem de competitiv am reușit, cu efort și
migală, să convingem că suntem parteneri de nădejde și pe termen lung, astfel
că fluxurile de investiții directe au crescut permanent, culminând cu niveluri
record după aderarea României la Uniunea Europeană (2007-2008). Prin
contribuția majoritară a societăților multinaționale și transferul de
tehnologii moderne, economia României s-a dezvoltat tot mai mult și a devenit
tot mai competitivă. Produsul Intern Brut al României a crescut de peste 5 ori,
iar exporturile de peste 10 ori față de anii de glorie ai economiei
centralizate și cu folosirea completă a forței de muncă. S-a format o clasă
nouă de profesioniști români, competitivi și internaționali. Orizontul
românilor a depășit cu mult frontierele țării. Statul național este unul
politic, cultural și …fiscal, dar piețele produselor și serviciilor precum și
cele financiare sunt europene și globale. Bunăstarea nu mai poate fi construită
numai în spațiul strict național, în contextul tehnologiilor moderne.
Politicieni mai conștiincioși și mai conștienți de nevoile de dezvoltare și
stabilitate ale țării au lucrat cu diplomație și tact, în urmă cu 15-20 ani, la
procesul fundamental de aliniere la acquis-urile europene și aderarea la
Uniunea Europeană, proces care a stimulat și mai mult dezvoltarea economică a
României pe baze structurale fundamentale. Așa am ajuns o economie și o țară
respectate, prin oameni de stat responsabili, care își cunoșteau locul în țară
și în lume. Dar indivizi fără nicio experiență și înțelegere calcă în picioare
legile scrise și nescrise ale democrației și economiei de piață și riscă să
scoată România din rândul țărilor moderne. Investițiile străine au ales România
pentru evoluția sa în direcția lumii occidentale, pentru instituirea statului
de drept, a democrației și a economiei de piață funcționale. Dar și pentru
garanțiile formale, oferite de statul român prin tratatele internaționale.
Capitalismul nu se învață și nu construiește peste noapte, la fel nici democrația sau statul de drept. Îți trebuie ani mulți, generații și consecvență, dar mai ales educație, transfer de valori, norme, proceduri și instituții din țări cu sute de ani de experiență neîntreruptă. Iar Uniunea Europeană este un cadru ideal pentru asta. Trebuie să ne dezvoltăm competențele profesionale și instituționale, economice și politice, pentru a fi recunoscuți și apreciați în rândul țărilor dezvoltate. Egalitatea juridică nu aduce după sine egalitatea economică, ci ne oferă șansa să atingem dezideratele dezvoltării economice și bunăstării sociale prin asistență financiara, investiții și puterea exemplului.
Foto Casa de mahala – Strada Halmeu de Mihai Petre. Licentiat sub CC BY-NC-SA 4.0.