Discuțiile despre pensiile private, un subiect intens
mediatizat în ultimii 3 ani, continuă sa ridice noi îndoieli, după mai mult de
un deceniu de la lansarea lor. Ce este mai surprinzător, Sindicatele, care au
avut întotdeauna capacitatea de a devansa administrația publică în promovarea
celor mai bune practici internaționale, se aliniază discursului unor politicieni,
chiar foști responsabili cu sectorul, și susțin că numai statul, obligat prin
Constituție, poate să asigure și să garanteze pensia cetățenilor pentru munca
de o viață. Mai nuanțat însă, statul are obligația să asigure aceasta
compensație, direct sau indirect, inclusiv prin sistemele de pensii pe care le
organizează, complementar cu pensiile de stat, așa cum sunt pensiile
ocupaționale sau fondurile de pensii private și administrate privat.
“Statul nu dă niciodată faliment” (Sindicatele),
spre deosebire de instituțiile private, inclusiv fondurile de investiții, care
ar putea să intre în insolvență. Da, teoretic statul nu poate intra în faliment,
dar în practică se vorbește de “state falite”, cu referire la acele state care
înregistrează deficite financiare permanente sau care nu-și administrează
eficient resursele. Sub presiunea politică, guvernele pot să schimbe destinația
contribuțiilor la pensii, cel puțin temporar, sau pot interveni asupra
cuantumului pensiilor (prin impozitare), din lipsă de resurse. Fondul de pensii
de stat în România a avut deficite permanente, din cauza modului de calcul al
pensiilor și a pensiilor speciale. Statul nu dă faliment pentru că poate să
impună impozite și taxe pentru acoperirea deficitelor, dar s-a dovedit că nu
poate să o facă oricum și oricând.
Protecția de vârstă se face exclusiv din
contribuția membrilor activi ai societății, între generații. Statul intervine numai ca intermediar, ca orice
instituție financiară, cu rol de mobilizare a resurselor (contribuțiilor) și
realocarea lor potrivit sistemului de plată a pensiilor, stabilit prin lege.
Statul nu alocă din veniturile proprii și nici nu are alte resurse pentru
protecția socială (ex. prin investirea disponibilităților din fondul de
pensii). Pericolul este ca baza contribuabililor să se reducă atât de mult,
concomitent cu mărirea necesarului de pensii, încât contribuția membrilor activi
ai societății să nu mai poată acoperi nevoile în plată. În România s-a ajuns,
de la 2 contribuabili pentru 1 pensionar, la 1 contribuabil activ pentru 1
pensionar, dar când ajunge la 1 contribuabil pentru 2 pensionari, sistemul
intră în incapacitate de plată (semnalele sunt la orizontul de timp 2040).
Sistemele de pensii s-au dezvoltat de la scheme
private spre scheme publice, iar de-a lungul timpului s-au conturat sisteme
combinate, inclusiv soluții alternative de contracarare a vulnerabilităților în
schemele publice de pensii, pentru reducerea dependențelor între generații și
corelarea nivelului pensiei individuale cu efortul propriu. Una dintre
aceste instituții sunt fondurile de pensii administrate privat (Pilonul II),
constituite prin transferul unei părți din contribuțiile la fondul de stat în
proprietate individuală a fiecărui contribuabil și încredințarea lor pentru administrare
unor intermediari financiari. Mandatul acestor intermediari constă în
consolidarea contribuțiilor inițiale și sporirea acestor resurse prin
investiții pe piețele financiare, printr-o politică de investiții
conservatoare și supravegheată îndeaproape de autorități publice. Au fost
înființate și mecanisme de garantare ( Fondul de Garantare și o schemă de
provizioane), care să acopere eventual pierderile marginale.
Potrivit Asociației pentru Pensiile Administrate
Privat din România, randamentul total realizat de toate fondurile din Pilonul
II, de la debut (20 mai 2008) și până la finele anului 2019, a fost de 154%
(peste 2,6 miliarde de euro), adică un câștig anual mediu de 8,35% pentru
toată perioada de funcționare. Acest indicator este cu mult peste inflația din
perioada respectivă (41,8%). Fondurile de pensii din Pilonul II sunt alimentate
continuu cu contribuțiile prevăzute de lege, iar disponibilitățile se
consolidează prin investiții în instrumente cu risc scăzut, astfel încât nici
prezumția că pot să intre în insolvență nu este decât una pur teoretică. In
extremis, s-ar putea întâmpla când toată economia intră în colaps total. Dar
asemenea scenarii nu sunt realiste, iar dacă se întâmplă, nici fondurile din
Pilonul I (fonduri de stat) nu vor mai avea lichiditate.
Pilonul II individualizează contribuabilii și îi
aduce mai aproape de administrarea fondului, prin transparentă și comunicare
permanentă, gestionează mai bine resursele și așteptările. Totodată,
încurajează comportamentul individual de economisire și investiții, încrederea
în mecanismele pieței (mâna invizibilă) și preocuparea fiecărui membru al
societății pentru securitatea financiară, a lui și a familiei, inclusiv după
pensionare. Lăsând deoparte că fondurile de pensii administrate privat sunt
instituții financiare importante pentru dezvoltarea economică sustenabilă și de
creștere a nivelului de trai. Deschiderea periodică a discuțiilor publice pe
fundamentele fondurilor de pensii nu reprezintă decât un regres în evoluția
societății și economiei românești.
Skip to content
