Despre mine

După o carieră de 17 ani în ING Bank România, din care şase ani Director General (2006 – 2012), din mai 2014 am hotărât să mă dedict unei noi provocări: construcția unei instituții publice, Autoritatea de Supraveghere Financiară, rezultată din fuziunea a trei foste autorități de reglementare a pieței asigurărilor, pieței de capital și a pensiilor private. Anterior ING am fost Consilier pe probleme economico-sociale şi de reformă al Preşedintelui României (1993 – 1996) – şi mă simt bine în postura de “înţelept” (în consonanţă şi cu părul meu grizonat) pe lângă colegii mei din echipa băncii, mult mai tineri. Dar pot contribui mai departe la succesul poveştii frumoase a băncii pe care am construit-o împreună.

Îmi place să dialoghez cu clienţii băncii, cu jucătorii din piaţă, cu autorităţile, cu mass-media şi cu publicul. Dialogul ne ajută să învăţăm, să participăm la treburile “cetăţii” şi să ajutăm la formarea şi decontarea valorilor. Noi toţi contribuim la creşterea bunăstării şi prosperităţii ţării noastre. Schimbăm idei şi împărtăşim experienţa fiecăruia. Adăugăm, mai repede sau mai încet, câte o piatră la edificiul societăţii noastre în proces de maturizare. La acest schimb de experienţă aş vrea să particip prin blogul meu. Dacă am ceva de spus, poate merită, poate au nevoie şi alţii.

M-am născut în 26 mai 1950 în comuna Dăbuleni (județul Dolj). Da, este locul unde cresc pepeni grozavi! Din 1969 trăiesc în Bucureşti, unde m-am format, m-am realizat profesional şi m-am împlinit familial.

Am absolvit cursurile Facultăţii de Comerţ Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1973) şi mai apoi cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti (1980) la “fără frecvenţă”. Nu m-am oprit aici cu dezvoltarea personală: am obţinut titlul de doctor în ştiinţe economice la ASE Bucureşti în anul 1995, cu teza “Investiţiile străine şi tranziţia la economia de piaţă” (pe care am şi publicat-o în anul următor sub titlul “Salt înainte” şi merită citită, este încă actuală). Și am primit şi titlul academic de Doctor honoris causa al Universităţii Hertdforshire (Anglia), în 1993.

Mi-am început cariera în 1973, la o întreprindere de comerţ exterior, ILEXIM, care exporta produsele industriei “locale”, articole din metal, mic mobilier şi artizanat. După 5 ani, am fost transferat în cadrul Departamentului de analiză economică la Ministerul Comerţului Exterior, de unde am “descoperit” America, cu ocazia unor misiuni temporare ca reprezentant comercial al României la New York (1982) şi la Los Angeles (1983 – 1985). Am avut ocazia să fiu ataşat olimpic al României la Jocurile Olimpice de Vară de la Los Angeles.

În anul 1985 am fost numit în funcţia de director cu delegaţie (acting) la Întreprinderea ARPIMEX, care se ocupă cu exportul şi importul de pielărie şi încălţăminte (fosta fabrică de tăbăcărie Dâmboviţa). Am trăit experienţa unei “debarcări” din funcţie în noiembrie 1989, dar am fost reinstalat pe 25 decembrie 1989 de ”comitetul revoluţionar din întreprindere”. Prima victorie în leadership

În martie 1990 am plecat în SUA, de data aceasta cu toată familia, ca şef al Secţiei economice de la New York a Ambasadei României. Bucuria experienţei americane, de data aceasta împărtăşind valorile lumii libere, nu a fost de lungă durată. Guvernul Român mi-a încredinţat prima mea funcţie de demnitar în octombrie 1990 ca preşedinte (cu rang de Secretar de stat) al Agenţiei Române de Promovare a Investiţiilor Străine şi Asistenţei Economice din Străinătate, reorganizată în 1991 în Agenţia Română de Dezvoltare, ca departament în subordinea directă a Guvernului. A fost botezul meu în politică, dar şi satisfacţia că am adus primii investitori străini în România, companii mari precum Colgate Palmolive, Coca-Cola, Pepsi Cola etc., dar şi primele fonduri europene nerambursabile (Programele Phare). Eram interlocutorul principal al companiilor străine interesate de România şi probabil cel mai important canal de promovare al României.

Activitatea mea politică a culminat cu cooptarea în Guvern, în noiembrie 1992, ca Ministru de stat (Vice Prim-Ministru), preşedinte al Consiliului de Coordonare, Strategie și Reformă. Guvernul Nicolae Văcăroiu, un organism care în teorie ar fi trebuit să decidă programul de guvernare şi de reformă ale Cabinetului; în practică nu avea nici măcar un buget propriu… O experienţă extrem de interesantă, cu programe de referinţă (“Strategia Programului de Guvernare”, valabil într-o bună măsură şi azi) şi “negocieri” cu Fondul Monetar Internaţional. Dar nu am rezistat decât ceva mai mult de 9 luni. Am demisionat din Guvern ca urmare a diferenţelor de vederi cu o serie de membri ai Cabinetului şi cu alţi lideri politici (am fost într-un guvern susţinut de coaliţia “patrulaterul roşu”) cu privire la obiectivele şi viteza reformelor FMI. Era probabil prea devreme să vorbim de reformă… În esenţă, tema reformei este şi astăzi pe alocuri subiect ”tabu”.

Începând cu 1 septembrie 1994, am îndeplinit funcţia de consilier prezidenţial pentru probleme economice şi de reformă (cu rang de ministru) şi coordonator al Grupului Consultativ pe probleme economico-sociale pe lângă Preşedintele României, Ion Iliescu. Viaţa mea politică a continuat în Parlament începând cu noiembrie 1996, când am fost ales deputat de Dolj pentru legislatura 1996 2000, pe listele PDSR. Am fost membru al Comisiei pentru Politică Economică, Reformă şi Privatizare. Dar… am demisionar şi din Parlament în 5 mai 1997. Cum spuneam şi cu altă ocazie, m-a copleşit deşertăciunea rolului pe care îl aveam ca deputat: în teritoriu, alegătorii îmi cereau locuri de muncă sau se plângeau că au pierdut procese, iar în Parlament este foarte demotivant pentru un om activ…

Am renunţat la cariera politică pentru un rol în mediul privat, la ING Bank. Am fost probabil unul dintre puţinele exemple în care un oficial de stat a abandonat zona administraţiei publice pentru a începe de la zero o carieră de management în sectorul privat (la 47 ani!). Din 1997 până în prezent, am urcat treaptă cu treaptă, de la un simplu Director cu tranzacţiile de piaţă la Director General Adjunct şi Director General, șeful băncii. Mi-am pus amprenta pe o serie de tranzacţii de referinţă, dar şi pe construcţia băncii unde este astăzi.

M-a preocupat dintotdeauna formarea profesională şi educaţia de calitate; a mea şi a celor din jurul meu. M-a motivat întotdeauna să descopăr arii noi de aprofundare, dar să şi descopăr oameni curioşi intelectuali şi îndrăzneţi. Motiv pentru care atunci când am avut ocazia m-am implicat şi în activitatea didactică; am fost profesor universitar asociat al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE București timp de peste 10 ani.

Sunt conservator faţă de risc, nu ”joc” la bursă, nu am afaceri proprii. Am avut o tentativă – mai degrabă din pasiune – cu o mică fermă de albine, Apicornu, în care am investit cam 10.000 dolari; dar pe care am lichidat-o fiindcă nu a găsit clienţi. Sau nu am dedicat suficient timp acestei activităţi… Probabil, ca în orice, succesul vine la pachet cu multă sudoare…